Acasă » Articole » Poezie » Alta

poema sin verguenza
de Cezar C. Viziniuck
precum soarele tace
când plouă afară
tac și eu în fața cuvântului
ce zboară dintr-o parte-n alta
a foii căutându-și versul potrivit

ea se destrămă în mii de bucăți verzui
în timp ce buzele sărutau o floare albă
chipul ei era una cu floarea
părul ei era una cu pământul

ochiul ei (cel nenăscut cel izvorât din petala florii) mă urmărea iar buzele ei întredeschise pe petala lalelei îmi șoptea mereu-mereu acel cuvânt pe care eu nu-l înțelegeam și el nu-și cunoștea sensul ioana (misterul iluziilor mele în versuri) se regenera adunându-și degetele din iarbă părul din vânt buzele din flori și ochii din roua dimineții renăscând precum pasărea phoenix își înfundă intestinele în abdomen laptele în sâni (pentru copiii nenăscuți) și își bău sângele

cuvântul se așeză la locul său
în coada unui vers (ultimul de altfel)
care rima cu primul
iubire - despărțire
Categorie: Alta | Adăugat de: Cezar (05 Ian 2015) | Autor: Cezar C. Viziniuck
Vizualizări: 169 | Rating: 0.0/0
Total comentarii : 0
Intrări de același autor:
avatar