Acasă » Articole » Poezie » Alta

Poema sin vergüenza
de Cezar C. Viziniuck
ochii nu mai sunt ochi

dacă n-au privit picioarele desfăcute

ale unei femei

bărbatul nu e poet dacă

nu a atins cu-n singur vers

sfârcul unui sân

***

Ioana era mai tot timpul

înconjurată de muşcate roşii

în fereastră

gândea şi răzgândea un poem

apoi îl scria cu ojă pe sticla geamului

era poemul nerostit al buzelor sale

la umbra cuvintelor se dezbrăca

expunându-şi sânii aproape perfecţi

ca privindu-i fiice trecător să devină poet

aşa am trecut eu

într-o zi însorită şi mi-am înfipt ochiii

acoperiţi de lentilele fumurii ale unor

ochelari de soare salicie

atunci am scris primul poem

pe sânii lăptoşi ai Ioanei

şi ea râdea la fiecare atingere de condei

gemea la fiecare punct

avea orgasm la fiecare vers terminat

de atunci fac dragoste cu Ioana

fiecare poem e un copil născut din Ioana

acum mă întreb: "Ce sunt eu? Tată sau poet?"

(Teiuş, 20 August 2014)
Categorie: Alta | Adăugat de: Cezar (25 Aug 2014) | Autor: Cezar C. Viziniuck
Vizualizări: 276 | Rating: 0.0/0
Total comentarii : 0
Intrări de același autor:
avatar