Acasă » Articole » Poezie » Alta

poem cu-n înger
de Cezar C. Viziniuck
îngerul m-a luat deoparte
apucându-mă cu mâna de-o aripă
într-un colț de cer unde
m-a legănat în adierea suflului
aripilor sale

mi-a arătat cu mâna cuprinsul pământului și
mi-a zis "privește"
și am privit
era ceva nou pentru mine
de la acea înălțime vedeam oamenii mici
mici  de tot dar inimile lor erau uriașe
le simțeam zvâgnirea în degetele 
îngerului cu mâna întinsă
"și taci"
n-am zis nimic
am privit
am tăcut
am simțit

omenirea e atât de pierdută 
în spatele inimilor acelea gigantice
că nu pot vedea bunătatea din ele
"ai înțeles?"
"da"
"atunci pleacă"

îngerul m-a învățat că sunt
suntem
și vom fii
o generație două trei
vom exploda din cauza inimii
o altă generație două trei
va crește
va exista
va omorî moartea

4 Ianuarie 2015, Botoșani

 
Categorie: Alta | Adăugat de: Cezar (05 Ian 2015) | Autor: Cezar C. Viziniuck
Vizualizări: 152 | Rating: 0.0/0
Total comentarii : 0
Intrări de același autor:
avatar