Acasă » Articole » Orizonturi » Opinii

Asaltul inculturii !
de Dan Orghici

   Asaltul inculturii !

   Niciodată nu m-am simțit mai fără de speranță, de parcă aș fi trăit sfârșitul literaturii și începutul imbecilizării. Poetul se vindecă greu de confuzii, aluzii și iluzii (e arsenalul fatal care a poleit cu aură stearpă, fruntea multor poeți care promiteau). Mă doare să văd fanarul extinzându-se, parcă fug oameni adevărați și-n locul lor vin niște surogate de ceva, un ceva pe care nu-l pot pricepe. Trăind în pustiul singurătății conjugate pe toate planurile, ruptă din relațiile cu lumea reală și spirituală, fără un raport de suspiciune, de luciditate pură, incultura devoră tot ce omul primește ușor, prin întâmplare și conjunctură. Nu este vorba de disperare, nu sunt disperat, ci îngrozit. Groază este cuvântul care descrie cel mai bine ceea ce am simțit.

     Nu am avut mari pretenții și nu am plecat cu idei preconcepute la acel eveniment, dar oricât de jos aș fi gândit, realitatea a fost de o mie de ori mai sumbră. Caragialesc, ar fi o definire minoră. 

     Ajută-mă, Doamne, să nu mai trăiesc astfel de stări, să nu mai aud nimic din ce am auzit, să nu mai văd teatru prost în locul unei lansări. Părerea de fi pe drumul (a fi în punctul) unde aștepți, primești și trăiești miracolele s-a stins odată cu o frecvență năucitoare a cuvintelor spuse doar pentru a denigra (stau mărturie nereușitele constante ce fac parte din „capodoperele mele” și „poezia nu este poezie dacă nu este patriotică”). Acest fel de a sacrifica inspirația ocazională, (nedăruită de îngeri sau greșesc, aici sunt îngeri căzuți), inspirație care revarsă râuri de lălăială și bulibășeală din cărțile cu care nu poți oferi înflorire, viață, impuls, sens, doar dacă inima ta creatoare încetează a-și da acordul deplin asupra tălmăcirii pe limba ei a gândurilor eliberate de orice formă de condiționare.

    Cuminte ar fi fost să stau acasă !

     Vladimir Stoicescu  scria în: „Nu mai face pe idiotul”:

    Nu există un anume standard, nu exista un anumit cod al rațiunii şi simțirii. Nu există nici măcar un standard de etică, etica fiind dictată de filozoful pe care tu alegi să-l urmezi. Teoretic nu ai de ce să te temi atunci când mintea ta sălășluiește în legalitate. Legalitate care este dictată de puține legi umane, scrise sau nescrise și incomplete. Nu omorî, nu fura și așa mai departe. Restul depinde doar de tine. În relațiile interumane, calibrăm prisma prin care vedem lucrurile cu persoana la care ne uităm.

    Prostia umană este absurdă și nelimitată. Este omniprezenta indiferent de educație, vârstă, sex și stare socială. Există și oameni deștepti, problema este că deșteptăciunea de multe ori vine cu multă îndoială de sine și eu nu am întâlnit un om mai încrezător decât prostul. Paradoxal, deșteptăciunea nu înseamnă doar inteligență. Poți fi inteligent și prost de bubuie.

     Umanitatea a crescut pe umerii unui mănunchi de oameni. Iar noi, noi stăm pe internet și privim citate pe care nici nu le înțelegem. Citate care ne fac, de fapt, să fim mai siguri în prostia noastră, citate care creează o iluzie a înțelepciunii. Nu poți interioriza procesul de gândire care a dus la revelație, fapt care denotă imposibilitatea înțelegerii totale. Să nu uităm că telefoanele pe care noi ne jucăm, sunt mai puternice decât computerul care a făcut să aterizeze primul modul lunar.

      Nu poți să îi spui prostului că este prost, este o pierdere de timp și energie. Nu poți nici măcar să îl acuzi de asta, nu știe mai mult și nu știe mai bine.  Să ne ajute… cine ne ajută.

     Daniel Marian a scris:  Şi dacă am chef să scriu, SCRIU !!! VARZĂ:

    Ligi, Asociații, Uniuni scriitoricești

    Mă bucur nespus de mult, ca ultimul broscoi stătut la coadă la sfintele moaşte ale sfintei tâmpenii. Că am ocazia de a spune verde-n faţă cum că lumea scriitoricească din arealul pe care-l împart cu toţi ceilalţi e zdravănă, dar conţine într-însa ceva greu de imaginat. Cum ar fi linsul spre şi dinspre un fel de adunătură / congregaţie cel puţin cretină idioată inadmisibilă, unde se găsesc fişte-unii a fi fraierii pomenii. În concret, e vorba despre:

Teatru-mbârligat sub soare de neon

     Am fost invitat la lansarea unei cărţi pe care n-o văzusem nici beat. Văzusem în schimb alta, despre care am zis ce-am ştiut mai bine. De unde şi până unde, de la evenimentul cu pricina, am ajuns pe o tarla de cretinitate, o mână de oameni, e altă treabă. Am aflat despre unii că-s proşti, nebuni, sau doar… înţelepţi (!?). Mare-i grădina, nu-i aşa ?

    O spun, de fapt o declar, o susţin şi o semnez: Eu,  cel puţin, nu voi face niciodată parte dintr-o ambientare de genul celor care nu ştiu altceva decât, prin oamenii lor, să îndepărteze lumea largă de la propria-i libertate de a fi. Orice: Ligă, Asociaţie, Uniune – când e vorba de scriitori, e doar o bâtă-n baltă.

    Am spus ce-am avut de spus. Când va fi nevoie, mai adaug, dar sper să nu fie cazul să-mi folosesc limbajul de rezervă.

      Ionuț COPIL scria în „Despre lansări de carte pe bandă rulantă, orgolii de organizații literare fără rost și lehamite,”

     Azi, orice idiot (a se citi om cu idei) care scrie se autointitulează scriitor. Și, când orgoliul lui depășește granițele tupeului legal, apare nevoia de recunoaștere prin afilierea la diverse organizații literare. La început a fost una, puțini în ea și mulți pe afară. Și ăștia erau frustrați și au creat propria organizație. Dar cum nici aici nu au încăput toți pigmeii ce băteau cu capul, pumnii și picioarele la porțile gloriei și succesului de conjunctură, au creat alte organizații. Valoarea, autenticul, geniul, utilul au fost înlocuite cu lucruri mai plăcute capilor familiilor literate; în unele plagiatul a fost ridicat la rang de virtute, în altele primează cantitatea, vulgaritatea fără rost, încifrarea dublă ce ascunde trăiri banale.
Cititorul este intoxicat cu nonvalori și refuză să le mai înghită. Din păcate asta nu îi oprește pe idioți să scrie jurnale de doi lei. S-a ajuns la situația paradoxală în care scriitorul e și cumpărătorul cărților sale. Editurile sunt fericite, idioții au orgoliul satisfăcut, cititorul îi bagă în ascendența literaturii cu caietele lor de dictando cu tot.
Sunt oameni care scriu bine, dar au acel bun simț și reținere în a se amesteca în gloata urlătoare a canibalilor de glorie. Sunt înghițiți de masa de non-valori. Din aceste motive vrem o singură structură literară și, dacă în țara asta, la ora asta, sunt doar o sută de scriitori, acei o sută de scriitori să fie promovați și vânduți. Pentru că ceea ce se întâmplă e exploatarea orgoliului celor ce se vor scriitori și o bătaie de joc la adresa cititorilor. Această organizație literară, să-i spunem US, nu trebuie finanțată de stat, rolul ei este să identifice, promoveze și vândă scriitorii buni. Din vânzări un procent pentru US și un procent pentru scriitor. Eventualele tabere de creație și cenacluri literare să fie finanțate fie din sponsorizări, fie participanții să bage mâna în buzunar. Calitatea de membru să fie temporară și determinată de vânzări; să spunem că un anumit număr (de pildă un milion de exemplare vândute) îți conferă statutul de membru US pe viață.

     Actualmentele lansări de carte pot fi înlocuite cu ședințe de cenaclu unde scriitorul își citește ,,operele” de pe agendă sau tabletă, supunându-le analizei și judecății participanților. Dacă se consideră valoroase merg mai departe având ca țintă devenirea lor în… carte

   

     Eu închei: „Doamne, vino Doamne, să vezi ce-a mai rămas din oameni”

Dan ORGHICI-TROȚCHI

 

Categorie: Opinii | Adăugat de: Danielor (27 Oct 2013) | Autor: Dan Orghici
Vizualizări: 416 | Tag-uri: lansare de carte, Incultura, prostie | Rating: 5.0/1
Total comentarii : 0
Intrări de același autor:
avatar