Acasă » Articole » Atelier » Poezie

Mă mut departe de vioara din noi
de suzana deac
Mă mut departe de vioara din noi

Îţi iau sufletul în mâinile mele şi îl ascult peste zi. Desenele de pe masă vorbesc despre florile de cireş şi visele ce coboară odată cu ele.
Ascultăm vioara care creşte în noi peste arcul timpului. Şopteşte despre urmele din iarbă, se leagănă pe frunzele de tei apoi se rătăceşte în plasa unui păianjen. Plânge dacă se trezeşte singură în patul aşternut pentru două persoane.

Îţi iau sufletul în mâinile mele şi îl ascult şi peste noapte. Vibrează într-un prelung şchioapăt al cuvintelor. Mă însoţeşti tot mai rar cu bastonul tău.
Încet păianjenul omoară sufletul ce ţin în palma mea înduioşată.
Categorie: Poezie | Adăugat de: Suzana (26 Apr 2012) | Autor: suzana deac
Vizualizări: 510 | Comentarii: 2 | Rating: 5.0/1
Total comentarii : 2
avatar
0
2 Suzana • 12:55, 28 Mar 2015
și chiar scrii frumos... îți mulțumesc pt gândurile tale poetice smile
avatar
1 Doria • 15:55, 08 Iun 2012
te prinde stilul acesta, Suzana și mă faci să îți răspund:
dacă mâinile tale ar atinge o clipă umbra mea rătăcită doar fruntea ar mai cunoaște calea întoarcerii mele. privește cum șoapta a prins curaj. am însoțit vântul în toată vremea ta, acum am obosit. mă așez în dreptul tăcerii tale formând o umbră înrădăcinată la doi.
te pup și te iubesc, Suzana, că uite cum mă pui tu să scriu frumos happy
Intrări de același autor:
avatar