[ Mesaje noi · Membrii · Regulamentul forumului · Căutare · RSS ]
Pagina 1 din 11
Cluburi » Cluburi » Literatura internetului » Viorel Gongu - un poet devenit poet
Viorel Gongu - un poet devenit poet
CezarData: Vineri, 10 Feb 2012, 17:34 | Mesaj # 1
Admin
Grup: Administratori
Mesaje: 97
Stare: Offline
[img]http://ro.netlog.com/gonguviorel/photo/photoid=18976497#photos[/img]

Motto:
peste fiecare
se zămisleşte
primul cuvânt
de dinaintea primului cuvânt

(Viorel Gongu, Cuvântul)

D. Viorel Gongu s-a născut la 2 Septembrie 1950 în Bucureşti. A debutat în antologia de poezie a Cenaclului online Lira 21, Poetic@, apărută în anul 2011 la Editura ArtBook sub ângrijirea Cristinei Ştefan, alături de alţi douăzeci şi doi de membrii ai Cenacluzâlui.

D. Viorel Gongu păstrează aerul clasic în poeziile sale şi cu un lirism inconfundabil, aş putea zice fără să greşesc, aduce într-un fel acea atmosferă a sec. al XIX-lea, când marii poeţi îşi citeau poeziile în saloane elegante gâdilând urechile doamnelor, şi ridicând domnişoarele pe culmile viselor. „În fiecare rană neplânsă sau ucisă, / Ascunsă printre pietre sub undele de apă, / Am sărutat o urmă cu buza nedecisă / Să-ţi plângă sau să-ţi râdă sub mlădieri de japă.” (În fiecare rană)

Gestualica rostirii şi respiraţia viziunii: două coordonate intrinseci deosebite, condamnate să se completeze. D. Viorel Gongu este un om ce ne dă o lecţie de poezie. „Cu-mbrăţişări solare coroane de petale / Îngroapă în visare ca-nvrajă la soroc / Neîndrăzneli purtate spre crucile din cale, / Spre vârf de munte apa şi floarea spre boboc. // Coborâtor prin lujer spre pumnul de ţărână / Urmezi chemarea primă de unde-ntâi ai mers…” (Cercul de ceară) În doar două versuri, d. Viorel Gongu a menţionat atât geneza – „pumnul de ţărână” – cât şi căderea omulu şi viaţa „coborâtor prin lujer” şi moartea ca urmare a păcatului prim „urmezi chemarea primă de unde-tâi ai mers”. Acest poet – îmi permit să-l numesc astfel ăn ciuda contestărilor – poate să cuprindă cu lejeritate în doar câteva cuvinte un întreg univers, cum este cel al lutierilor evocat atât de minunat în Noaptea lutierilor: „Se-apleacă pe genunchi şi se închină / La trunchiul doborât, ce se-nfioară / Şi Dumnezeu le iart-această vină / Că-n lume se va naşte o vioară.” Dar şi poezia modernistă este la fel de plină de frumuseţe şi este creată cu aceiaşi măiestrie. În poezia lui, d. Viorel Gongu păstrează o umbră de lirism şi foloseşte un limbaj propriu şi original: „Pământul cântă / din naiul fântînilor” (Sabat de ciulini). Cu toate că d. Viorel Gongu a devenit cunoscut atât în lumea cărţilor cât şi în cea virtuală destul de târziu, eu cred că, acest poet merită un loc printre poeţi noştri, acum şi nu după ce va pleca dintre noi (căici obiceiul românilor de a descoperii meritele unor oameni doar atunci când nu mai este, încă mai persistă). Poetul însuşi ne spune cu smerenie: „Dar pân-atunci, pirat brăzdând pe cer, / Voi naviga din voltă-n voltă spre niciunde / Brodând himere-n tainic giuvaier, / În versurile mele mult prea scunde. // De mă iubiţi şi vreţi ceva în dar, / Să vă rămână-n amintire, semn de carte; / Mai scrieţi rime lângă un pahar / Şi versul să mi-l citiţi şi după moarte.” (Un ultim vers).


Cezar C. Viziniuck
 
Cluburi » Cluburi » Literatura internetului » Viorel Gongu - un poet devenit poet
Pagina 1 din 11
Căutare: