Acasă » FAQ » Gabriel Dimisianu

22 decembrie

Acum paisprezece ani, la ora la care scriu acum (10,30), pornisem vitejeşte cu Alex spre Uniune, unde urma să ne întâlnim cu Paler, cu Valeriu Cristea, cu Eugen Simion, după cum ne înţeleseserăm, să urmărim de acolo desfăşurarea evenimentelor. Poate vor veni la sediul din Calea Victoriei şi alţi confraţi. Despre ce se va întâmpla nu ştiam nimic. Simion n-a putut să ajungă decât până la Universitate, împiedicat de mulţimea strânsă acolo să treacă mai departe. Nu mai povestesc ce s-a întâmplat, lucruri care azi interesează pe tot mai puţini. Oricum, pe cei din generaţia nouă chiar deloc. Nici nu ştiu ce s-a întâmplat şi nici nu ţin să afle, după cum am văzut că răspundeau la televizor tineri întrebaţi despre ce a fost atunci. Nu ştiau. O dezinteresare care nu ştiu până unde se întinde. E în firea acestei naţii? Aseară au fost la noi să ne colinde un nepot al G. cu iubita lui, ea de 21 de ani. Avea la Revoluţie 7 ani şi nu prea ştie ce s-a întâmplat atunci. Este explicabilă dezinteresarea de evenimente netrăite de ea propriu zis, de ceva întâmplat în urmă cu mult timp? Mă întreb dacă eu, la 21 de ani, eram la fel de indiferent faţă de realităţile din copilărie, războiul, venirea ruşilor, alungarea Regelui. Nu eram deloc dezinteresat, după cât îmi amintesc, ba din contră, trăiam intens, în memorie, acel trecut care şi azi, de altfel, mă urmăreşte cu nediminuată putere. Dar eram altfel educaţi, eu şi cei din generaţia mea, participam, ca să zic aşa, la istorie, participam cu toată fiinţa. Cei de azi nu o fac pentru că pare să nu le fie nici în fire, nici în instrucţie. Şi, totuşi, cum de s-au comportat în felul ştiut tinerii din ’89, în cele câteva zile de graţie? Mi-e greu să găsesc explicaţia acelei reacţii, acelei explozii.

25 decembrie

Crăciun. Ieri a fost viscol, azi e linişte, dar cred că e ger. Vom vedea peste o oră şi jumătate, când ieşim pentru a merge în vizită, invitaţi la dejun de Silvia Cinca, editoarea ultimei mele cărţi.

Ieri m-am îngrijorat din nou din motive medicale, brusc în ochiul stâng mi-a apărut o scamă, ca un fir de funingine, am crezut că mi-a intrat în ochi ceva, dar nu era. G. îmi spune că, probabil, mi s-a spart un mic vas de sânge care se va resorbi. Oricum, ar fi cazul să merg la doctor (iar la doctor!) să văd dacă nu e un simptom al începutului de cataractă care mi s-a diagnosticat în urmă cu câteva luni. Poate e cazul de operaţie, ar fi una foarte simplă, mă încurajază G., doar ştiu că şi ea şi-a făcut. Totuşi, acum, după noaptea dormită, parcă nu mai apare „scama“, s-o fi resorbit vasul spart. Dă Doamne!

1 ianuarie

„Noaptea dintre ani“ (sintagma folosită până la exasperare de crainicii televiziunilor), deci noaptea dintre ani am petrecut-o până la ora 2, vrând-nevrând, în faţa televizorului, oripilaţi de escaladarea trivialităţii. Care de care se întrec în aluzii scabroase, sexuale, servite unui public despre care nu poţi spune altceva decât că este unul de oligofreni, din moment ce-i plac toate astea. Bietul Iosif Sava, cred că se răsuceşte în mormânt.

Nu voi ieşi azi din casă, aştept nerăbdător ziua de luni, când mă voi duce la redacţie. Am obosit de atâta relaxare (vorba vine!)

Să fie 2004 un an mai bun, pentru mine, decât 2003? Nu prea văd cum.

30 ianuarie

Total dezinteres pentru Jurnal. Nu mă îndeamnă nimic să scriu aici ceva, niciun impuls. Nici de 25, de ziua „mea“, care a fost de altfel total anodină. Totuşi, un „eveniment“: succes neaşteptat la Ateneu, unde am vorbit (de fapt, am citit un text) despre Gabriela Melinescu, la premierea ei de către Institutul lui Buzura. Mă uit mai bine şi văd că în public erau, culmea, doi foşti şefi ai statului: Regele Mihai şi Ion Iliescu.

8 februarie

Ieri am văzut emisiunea televizată despre cartea mea. Eram foarte îndoit de cum ieşise, mi se păruse că am fost crispat. A fost, totuşi, destul de bine, n-am fost chiar crispat, dar puteam fi mai fluent şi să fi spus şi alte lucruri decât am spus. Imaginile însoţitoare m-au impresionat, mai ales când a apărut Sorin Titel, filmat la o convorbire din 1971.

18 februarie

Succes neaşteptat cu Amintirile. Emisiune la radio, cronica lui Mircea Iorgulescu, cronica sărbătorească a lui Daniel Cristea-Enache. M-a mişcat vechiul meu prieten Valeriu Avramescu: a scris o recenzie în revista de Filatelie pe care o editează. Aud că şi Dan Cristea a scris pentru Ramuri, Barbu Cioculescu pentru Litere, Al. Săndulescu pentru Jurnalul literar. Să notez că şi Cosaşu a scris în Dilema veche, lui plăcându-i că fac politica „memoriei calme“. Oricum, bine spus.

Adăugat de: Gabriel Dimisianu (Cezar)